| 1.
|
COST'A, pers. 3 c'ostă, vb. I. 1. Intranz. A avea un preţ, o valoare în bani; a preţui. ♦ A se putea obţine numai cu contravaloarea în bani; a costisi. ♦ A fi scump. 2. Intranz. si tranz. (Măsura valorii fiind altceva decât banii) A (se) plăti cu..., a (se) dobândi cu preţul a... ◊ Expr. (Tranz.) Ce mă costă? = nu am ce pierde. Nu mă costă (nimic) = mi-e usor, nu-mi cere nici un efort. - Din it. costare.
Sursă
: DEX'98
(67161)
- ionel_bufu |
| |
| 2.
|
COST'A vb. a face, a fi, a reveni, (rar) a preţui, (înv. si reg.) a veni, (înv.) a costisi. (Cât ~ metrul de stofă?)
Sursă
: Sinonime
(179279)
- siveco |
| |
| 3.
|
cost'a vb., ind. prez. 3 sg. si pl. c'ostă
Sursă
: DOR
(235918)
- siveco |
| |
| 4.
|
A COST'A pers. 3 c'ostă 1. intranz. 1) A avea un anumit cost; a reprezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a face; a preţui. 2) A avea un preţ mare; a fi scump. 2. tranz. A obliga la anumite eforturi (sau cheltuieli) fizice sau morale. Reîntoarcerea în ţară l-a costat mult. ◊ Ce mă costă? nu-mi cere nici un efort; e foarte usor. /<it. costare
Sursă
: NODEX
(329808)
- siveco |
| |
|
|